SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Problema de drept: S-a pus problema, în practica judiciară, dacă este posibilă aplicarea pedepselor accesorii în ipoteza în care executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere.
- Materia: penal
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Acte normative incidente: art. 65 alin. (3) și (4) C.pen.
- Cuvinte cheie: executare pedeapsă accesorie; suspendare sub supraveghere a executării pedepsei
Opiniile exprimate
Într-o opinie, s-a arătat că în ipoteza în care instanța dispune o soluție de condamnare poate stabili printre altele și o pedeapsă accesorie, chiar dacă urmează a se dispune ca modalitate de executare a pedepsei principale suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile prevăzute de art. 91 C. pen.
Argumentul adus în susținerea acestei soluții este acela că, în cazul în care, după ce s-a dispus ca modalitate de executare a pedepsei principale suspendarea sub supraveghere, intervine revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere în cazurile prevăzute de art. 96 C.pen. și executarea pedepsei principale în regim de detenție, urmează a fi executată și pedeapsa accesorie stabilită.
Într-o altă opinie, s-a apreciat că, atunci când în cauză urmează a se dispune ca modalitate de executare a pedepsei principale suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu poate fi stabilită și o pedeapsă accesorie.
Argumentul în susținerea acestei soluții ar fi pe de o parte, dispozițiile art. 68 alin. (1) lit. a) – c) C.pen. referitoare la modalitatea de executare efectivă a pedepsei complementare, iar, pe de altă parte, dispozițiile alineatului (3) al acestui articol care reglementează modalitatea de executare a pedepsei complementare în situația revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Astfel, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei accesorii, dispozițiile art. 65 alin. (3) C.pen. prevăd că aceasta se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.
Prin urmare, reiese concluzia că, numai în cazul în care instanța stabilește ca pedeapsa principală să fie executată în regim de detenție, potrivit art. 60 C.pen., poate fi stabilită pedeapsa accesorie, a cărei executare va începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată executată.
În opinia INM, prima soluție este cea corectă
Astfel, odată stabilită pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsa accesorie cu conținut similar se stabilește ope legis, conform art. 65 alin. (1) C.pen. Modul de executare a pedepsei accesorii nu este determinat însă de executarea pedepsei complementare, ci de cea a pedepsei principale, după cum rezultă din alin. (3) și (4) ale aceluiași articol. De aceea, ca urmare a regimului pedepsei accesorii, care se execută pe durata pedepsei privative de libertate conform dispozițiilor menționate, în mod firesc va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Pe de altă parte, la momentul la care instanța analizează posibilitatea suspendării executării pedepsei, etapa individualizării judiciare a pedepsei este deja parcursă în integralitate, suspendarea sub supraveghere fiind o modalitate de individualizare a executării pedepsei. Or, aplicarea pedepsei accesorii face parte din prima etapă, astfel încât dispunerea ei nu ar putea fi refuzată anticipat.
Absența unei dispoziții similare celei din art. 71 alin. (5) din C.pen. anterior nu conduce la concluzia contrară întrucât suspendarea executării pedepselor accesorii în acest caz decurge din regimul accesoriu al acestor pedepse, ele urmând regimul de executare al pedepsei principale. Neexecutarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere rezultă din dispozițiile art. 54 C.pen. întrucât, în cazul suspendării executării pedepsei principale, aceasta nu poate fi considerată a fi în executare.
Punctul de vedere al INM, agreat
Deși pe durata termenului de supraveghere a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale nu se execută pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia poate avea consecințe practice în caz de anulare sau revocare a suspendării, când pedeapsa principală devine executabilă, caz în care pedepsele accesorii, ca de altfel și cele complementare, vor fi aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă. De aceea, în hotărârea inițială de condamnare trebuie făcute referiri inclusiv la aplicarea pedepsei accesorii, persoana supravegheată fiind avertizată astfel cu privire la existența și conținutul lor, respectiv la faptul că în caz de anulare sau revocare, acestea vor urma să se execute.
În sensul aceleiași soluții s-a hotărât și cu prilejul întâlnirii procurorilor șefi secție urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetelor de pe lângă tribunale din data de 14-15 mai 2015, precum și cu prilejul întâlnirilor preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel din 29-30 septembrie 2016, respectiv 4-5 iunie 2015.
Participanții la întâlnire, în unanimitate, au agreat punctul de vedere al INM.
În cadrul dezbaterilor au fost invocate și dispozițiile art. 404 alin. (5) C.p.p. care prevăd, cu privire la punerea în executare a pedepsei accesorii, obligativitatea menționării în dispozitiv a pedepsei accesorii aplicate, fără a distinge în funcție de modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa închisorii.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și dreptului procesual penal – Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019.
Partajează acest conținut:
