Titlul problemei de drept: admisibilitatea recursului în cauzele având ca obiect anularea ordinului prefectului de constatare a încetării înainte de termen a calităţii de consilier local [art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004], respectiv caracterul definitiv sau nedefinitiv al hotărârii primei instanţe, faţă de aplicarea analogică sau nu a art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 (Curtea de Apel Timișoara).
Opinii exprimate de participanți la întâlnirea precedentă (Iași, mai 2019)
Au fost evocate soluții de practică atât în sensul inadmisibilității căii de atac (făcând aplicarea prin analogie a soluției prevăzute de lege în situația în care încetarea de drept a mandatului se constată de consiliul local), cât și în sensul admisibilității recursului. În acest din urmă caz, făcând aplicarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 45/2017 (HP) instanțele au constatat competența exclusivă a prefectului de a constata încetarea de drept a mandatului, în condițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004. De asemenea, a fost reținută și opinia conform căreia, chiar în ipoteza constatării încetării de drept a mandatului consilierului de către consiliul local ar trebui recunoscută calea de atac a recursului împotriva hotărârii primei instanței pronunțate conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004, după intrarea în vigoare a dispozițiilor noului Cod de procedură civilă.
Opinia formatorului INM
Regimul juridic al căilor de atac este stabilit prin lege. Atunci când o dispoziție reglementează un act administrativ, așa cum este cazul cu ordinul emis de prefect în temeiul art. 12 alin. 3 din Legea nr. 393/2003 privind Statutul aleșilor locali (în prezent abrogată), fără să stabilească modalitatea de contestare a actului, devin incidente dispozițiile dreptului comun în materie și nu dispozițiile care reglementează o situație de excepție. Excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare. Pe de altă parte, o interpretare prin analogie (ubi eadeam est ratio, eadeam solutio esse debet) nu este oricum posibilă în contextul actual, de vreme ce dispozițiile art. 9 alin. 4 din aceiași lege nu produc efecte juridice în urma interpretării date prin Decizia nr. 45/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia [d]ispoziţiile art. 9 alin. (3) şi (4) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că în situaţia pierderii de către consilierul local sau judeţean a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales, prefectului îi este recunoscută competenţa exclusivă de a constata, prin ordin, încetarea mandatului alesului local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză.
În consecință, propunem următorul răspuns:
Sentințele pronunțate în cauzele având ca obiect anularea ordinului prefectului de constatare a încetării înainte de termen a calităţii de consilier local, emis în temeiul art. 12 alin. 3 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (în prezent abrogată), sunt supuse recursului.
Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ
Nu a fost exprimat.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire
Cu majoritate, participanții au agreat opinia formatorului INM.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Curtea de Apel Craiova, 17-18 octombrie 2019.
Partajează acest conținut:
