Admisibilitatea contestaţiilor la executarea silită prin care se invocă nulitatea titlului executoriu contract de credit ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate

Titlul problemei de drept: Modul de aplicare a prevederilor art. 713 alin. (2) C.proc.civ, astfel cum au fost modificate prin Legea 310/2018 – admisibilitatea contestaţiilor la executarea silită prin care se invocă nulitatea titlului executoriu contract de credit ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate şi termenul în care ar putea fi formulate astfel de critici în cadrul executării silite, ca urmare a pronunţării Ordonanţei CJUE din 6 noiembrie 2019 în cauza C – 75/19. (Curtea de Apel Bacău)

• Materia: civil
• Subcategoria: alte tipuri de cauze
• Obiect ECRIS: contestație la executare
• Acte normative incidente: art. 713 alin. (2) Cod procedură civilă
• Cuvinte cheie: admisibilitate invocare caracter abuziv, acțiune separată de fond

Până în prezent, se considera că nulitatea titlului ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate poate fi invocată strict în termenul prevăzut de lege pentru promovarea contestaţiei la executarea silită înseşi, iar nu oricând, pe parcursul executării. Între timp, forma textului legal a fost modificată, în sensul că, potrivit art. 713 alin. (2) C.proc.civ., nu se poate promova contestaţie la executarea silită însăşi dacă există posibilitatea promovării unei acţiuni pe dreptul comun în care să se invoce nulitatea titlului. Ca urmare a pronunţării hotărârii CJUE evocate mai sus, discuţia ar trebui redeschisă, atât din perspectiva admisibilităţii unor astfel de contestaţii la executare, cât şi din perspectiva termenului în care ar putea fi invocate astfel de critici.

Opinia Institutului Național al Magistraturii

În cauza C-75/19, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Specializat Mureș (România), în procedura MF împotriva BNP Paribas Personal Finance Paris SA Sucursala București, Secapital Sàrl, s-au decis următoarele:

Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată la momentul la care legislația internă nu fusese modificată prin Legea nr. 310/2018, astfel încât, potrivit art. 713 alineat (2) cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, debitorul poate invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

CJUE a motivat, în esență, că, în ipoteza în care procedura de executare silită ia sfârșit înaintea pronunțării deciziei instanței de fond prin care se declară caracterul abuziv al clauzei contractuale aflate la originea acestei executări silite și, în consecință, nulitatea acestei proceduri, această decizie nu ar permite să i se asigure consumatorului respectiv decât o protecție a posteriori de natură financiară, care s-ar dovedi incompletă și insuficientă și nu ar constitui un mijloc nici adecvat, nici eficient pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare, contrar prevederilor articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13.

În forma în vigoare a art. 713 alineat (2) cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.

Prin urmare, aplicat la chestiunea invocată, textul legal naţional ar impune concluzia că, în cadrul contestației la executare, nu mai poate fi invocat caracterul abuziv al clauzelor titlului executoriu, consumatorul putându-și valorifica pretențiile numai pe calea acțiunii de drept comun, care nu este supusă termenului de exercitare a contestației la executare.

De asemenea, arătăm că, potrivit art. 638 alineat (2) cod procedură civilă suspendarea executării titlurilor prevăzute la alin. (1) pct. 2 și 4 (respectiv înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege și titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște puterea executorie) poate fi cerută și în cadrul acțiunii de fond având ca obiect desființarea lor. Dispozițiile art. 719 se aplică în mod corespunzător.

Instanțele sesizate cu o contestație la executare în cadrul căreia se invocă și caracterul abuziv al clauzelor convenției ce constituie titlu executoriu trebuie să analizeze dacă posibilitatea dispunerii suspendării executării silite, inclusiv în cadrul acțiunilor de fond este de natură să înlăture critica principală a Curții de Justiție a Uniunii Europene, referitoare la lipsa caracterului adecvat sau efectiv a remediilor puse la dispoziția consumatorului de legislația națională.

În cadrul deciziei mai sus evocate (paragraful 25), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reamintit că ˝protecția efectivă a drepturilor care decurg din Directiva 93/13 nu poate fi garantată decât cu condiția ca sistemul procedural național să permită, în cadrul procedurii de emitere a ordonanței de plată sau în cel al procedurii de executare a unei asemenea ordonanțe, un control din oficiu de către instanță al caracterului potențial abuziv al clauzelor cuprinse în contractul în cauză˝. Or, aplicarea art. 713 alin. (2) cod procedură civilă în forma în vigoare este incompatibilă cu invocarea din oficiu a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în titlul executoriu.

În aceste condiții, sunt aplicabile cele statuate de CJUE în cauza C-106/77, Simmenthal: ˝Instanța națională care trebuie să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile de drept comunitar are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.˝

Arătăm că, întrucât CJUE a pronunțat decizia în cauza C-75/19 în considerarea cadrului legal anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, Judecătoria Sectorului 2 București a formulat din nou o sesizare cu privire la posibilitatea analizării clauzelor abuzive în contestație la executare (C-725/19), aceasta fiind întrebarea:

˝Directiva 93/13/CEE1 trebuie să fie interpretată, luând în considerare principiul efectivității, în sensul că se opune unei legislații naționale, precum reglementarea română în vigoare privind condițiile de admisibilitate a contestației la executare – articolul 713 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 –, care nu conferă, în cadrul unei contestații la executare, posibilitatea de a examina, la cererea consumatorului sau de către instanță, din oficiu, dacă clauzele dintr-un contract de leasing ce constituie titlu executoriu au caracter abuziv, pentru motivul că există o acțiune de drept comun în cadrul căreia contractele încheiate între un „consumator” și un „vânzător sau furnizor” („profesionist”) ar putea fi verificate sub aspectul existenței unor clauze abuzive în sensul acestei directive?˝.

Soluția de înlăturare a legislației naționale își păstrează pertinența sub rezerva unei alte interpretări sau a unei interpretări nuanțate a CJUE în urma noii sesizări.

În concluzie, opinia INM este în sensul că instanțele sesizate cu o contestație la executare trebuie să înlăture, din oficiu, aplicarea dispozițiilor art. 713 alin. (2) cod procedură civilă, fără a aștepta înlăturarea acestora pe cale legislativă sau ca urmare a unui procedeu constitutional, controlul caracterului abuziv al clauzelor titlului executoriu fiind admisibil și obligatoriu.

Participanții și-au însușit cu unanimitate opinia formatorilor INM.

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii preşedinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței –  15 decembrie 2020.