Titlul problemei de drept: Admisibilitatea contestaţiei formulate de banca creditoare în situaţia formulării de către debitor a unei notificări în baza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în situaţia particulară a vânzării prealabile a bunului imobil în cadrul executării silite. (Curtea de Apel Iași)
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Acte normative incidente: art. 8 alin. (5), art. 5 din Legea nr. 77/2016; Decizia Curții Constituționale nr. 95/2017
- Cuvinte cheie: dare în plată, contestație la notificare
În urma declarării scadenţei anticipate a unui contract de credit imobiliar, s-a început executarea silită de către bancă împotriva debitorului, persoană fizică, bunul imobil, proprietatea acestuia asupra căruia s-a instituit ipoteca imobiliară, s-a vândut în cadrul executării silite, din preţul obţinut neacoperindu-se întreg debitul, debitorul fiind executat silit în continuare, de regulă prin poprire pe veniturile salariale.
În temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, debitorul formulează notificare adresată băncii prin care solicită să constate creditorul debitul stins prin valorificarea bunului imobil în cadrul executării silite si că nu mai are nici o datorie faţă de bancă. Deoarece banca creditoare nu răspunde în nici un fel debitorului sau comunică că nu este de acord cu stingerea datoriei în maniera solicitată, debitorul are posibilitatea de a formula acţiune în instanţă pentru a solicita să se constate stingerea datoriei.
Se pune problema dacă si creditorul are posibilitatea de a se adresa instanţei cu o acţiune în constatarea stingerii datoriei, în cadrul acestei acţiuni creditorul având posibilitatea să se apere, sau creditorul să formuleze o contestaţie la notificarea debitorului formulată în sensul celor mai sus arătate.
a) Într-o opinie, contestaţia formulată de banca creditoare în situaţia depunerii de către debitor a unei notificări în baza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în situaţia particulară a vânzării prealabile a bunului imobil în cadrul executării silite, este considerată admisibilă.
În argumentarea opiniei se arată că art. 7 din Legea nr. 77/2016 reglementează posibilitatea creditorului de a contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de această lege, iar în caz de respingere a acestei contestaţii creditorul este obligat să se prezinte la notar pentru încheia contractul de vânzare cumpărare. Atâta timp cât, însă, legea dă posibilitatea debitorului se depună notificare si în situaţia în care bunul imobil ipotecat a fost vândut în cadrul executării silite prin care solicită să se constate stingerea datoriei, nu se poate interpreta că, în cauză, creditorul nu are posibilitatea de a formula contestaţie si în această situaţie, trebuind să astepte reacţia debitorului, mai ales că art. 7 alin. (1) din lege prevede că „creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege”, deci inclusiv procedura acordată de lege debitorului în art. 8 alin. (5).
Această posibilitate a creditorului se poate deduce si din faptul că, potrivit deciziei nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale, instanţele de judecată sunt obligate să analizeze impreviziunea în toate situaţiile în care s-ar afla părţile, chiar si în cea prevăzută de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, si nu numai condiţiile prevăzute de art. 5 din acelasi act normativ. Astfel creditorul, în astfel de situaţii, poate invoca neîndeplinirea de către debitor a condiţiilor impreviziunii asa cum sunt prevăzute în decizia Curţii Constituţionale.
Faptul că la punctul 44 din decizia nr. 95/2017, Curtea Constituţională arată care este a doua etapă în procedura prevăzută de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 „ (…) Cea de-a doua etapă, judiciară, facultativă prin natura sa, vizează intervenţia instanţelor judecătorești la cererea debitorilor, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, respectiv constatarea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit” si se referă la cererea debitorului, nu înseamnă că a exclus posibilitatea creditorului de a se adresa instanţei de judecată cu o contestaţie în care să solicită să se constate că debitorul nu îndeplineste condiţiile pentru a se constata stinsă datoria.
Prin admiterea ca admisibilă a unei astfel de acţiuni nu s-ar lăsa fără efect prevederea legală expresă a acţiunii directe, fiind indiferent pe care cale s-ar stabili dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile admisibilităţii notificării de stingere a datoriei ca urmare a executării silite a imobilului. Aceeasi situaţie este si în cazul notificării de dare în plată, putându-se stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege atât în contestaţia creditorului, cât si în contestaţia debitorului, în funcţie de cel care a promovat o astfel de acţiune, ceea ce s-a stabilit în contestaţia creditorului având putere de lucru judecat într-o eventuală contestaţie a debitorului.
b) Într-o altă opinie, o astfel de contestaţie formulată de creditor este respinsă ca inadmisibilă.
În susţinerea acestei opinii s-a reţinut că trebuie făcută o distincţie între notificarea de dare în plată si notificarea de stingere a datoriei ca urmare a executării silite a imobilului. Considerentele deciziei nr. 95/2017 a Curţii Constituţionale trebuie interpretate în sensul că prin notificarea respectivă s-ar urmări acordarea posibilităţii ca părţile însele să constate stingerea datoriei pentru a nu mai fi necesară acţiunea prevăzută de art. 8 alin. (5) din lege, și nu în sensul adăugării unui mijloc procedural, atâta vreme cât nu a fost prevăzut de însuși actul normativ.
Astfel, mijlocul procedural al contestaţiei a fost prevăzut expres pentru notificarea de dare în plată si nu poate fi extins si la notificarea de stingere a datoriei, pentru a crea un mijloc procedural pentru o situaţie în care legiuitorul deja a prevăzut o cale pentru creditor de a se apăra, în calitate de pârât, în acţiunea debitorului de stingere a datoriei. În acest sens, nu se poate admite că notificarea de stingere a datoriei ar produce aceleași efecte ca și cele prevăzute expres de art. 5 alin. (3) pentru notificarea de dare în plată, respectiv suspendarea oricărei plăţi și a oricărei proceduri de executare silită. Neavând aceleași efecte, creditoarea nu va rămâne la latitudinea debitorului cu privire la introducerea acţiunii prevăzute de art. 8 alin. (5) din lege.
Acceptându-se ca admisibilă contestaţia formulată împotriva notificării de stingere a datoriei, s-ar statua cu putere de lucru judecat asupra dreptului debitorului de stingere a datoriei, fiind lăsată fără efect prevederea legală expresă a acţiunii directe.
Opinia formatorilor INM:
Poate fi suținută a doua opinie, potrivit căreia contestaţia formulată de creditor în cazul formulării de către debitor a unei acţiuni în baza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în situaţia particulară a vânzării prealabile a bunului imobil în cadrul executării silite, este inadmisibilă.
Legea nr. 77/2016 operează o distincţie între notificarea de dare în plată (art. 5) și acţiunea de stingere a datoriei ca urmare a executării silite a imobilului (art. 8). Curtea Constituţională, prin decizia nr. 95/2017, a reţinut, în paragraful 44, că „mecanismul procedural reglementat de legiuitorul ordinar în vederea aplicării art. 8 alin. (5) din lege are în vedere, ca si în cazul art. 8 alin. (1) din aceeasi lege, două etape cu o semnificaţie deosebită în economia acesteia.
Astfel, o primă etapă, obligatorie, se subsumează unei negocieri directe între părţi și privește procedura notificării reglementate de art. 5 alin. (1) din lege, părţile putând, ele însele, să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, prin darea în plată a imobilului. Această etapă se aplică si trebuie parcursă indiferent că bunul imobil ipotecat a fost sau nu vândut în cadrul unei proceduri execuţionale la data intrării în vigoare a legii. Cea de-a doua etapă, judiciară, facultativă prin natura sa, vizează intervenţia instanţelor judecătoresti la cererea debitorilor, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, respectiv constatarea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit. Astfel, debitorul obligaţiilor de plată a sumelor de bani în cadrul unui contract de credit trebuie să parcurgă, în mod obligatoriu, prima etapă procedurală, în sensul ajungerii la un consens cu creditorul și al evitării, pe cât posibil, a intervenţiei în cadrul raporturilor contractuale a instanţei judecătorești.
Legiuitorul a reglementat acest mecanism procedural în două etape pentru a da posibilitatea încetării contractului, ca rezultat al acordului de voinţă al părţilor, fără intervenţia instanţelor judecătoresti, apelarea la forţa de constrângere a statului realizându-se, în mod evident, numai atunci când părţile nu ajung la un consens.
Considerentele deciziei nr. 95/2017 a Curţii Constituţionale trebuie interpretate în sensul că prin notificarea prevăzută la art. 5 s-a urmărit acordarea posibilităţii ca părţile însele să constate stingerea datoriei, pentru a nu mai fi necesară acţiunea prevăzută de art. 8 alin. (5) din lege, și nu în sensul adăugării unui mijloc procedural, atâta vreme cât nu a fost prevăzut de însuși actul normativ.
Fiind obligatorie notificarea, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 95/2017, este aplicabil și mecanismul contestației la notificare prevăzut de art. 7, în care se poate analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 pentru aplicarea mecanismului dării în plată. Dacă se recunoaște o etapă, trebuie să se recunoască în întregime: notificarea și răspunsul la notificare, fie de a da curs cererii debitorului, fie de a contesta notificarea.
În concluzie, nu este posibilă o acțiune directă a creditorului întemeiată pe art. 8, aceasta nefiind reglementată de lege.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
În unanimitate, participanții au agreat argumentele exprimate de formatori.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară ı̂n materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – București, 21 iunie 2018.
Partajează acest conținut:
