În perioada 3-4 aprilie 2023 a avut loc, la Bucureşti, Întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal.
S-a constatat existența unei practici neunitare cu privire la interpretarea dispoziţiilor art.488¹ alin 2 Cod procedură penală, la nivelul Judecătoriei Bârlad, în unele cauze apreciindu-se o contestaţie durată proces poate fi formulată de orice persoană interesată, inclusiv de către făptuitor, atunci când urmărirea penală este începută cu privire la faptă, în timp ce în alte cauze s-a apreciat că această contestaţie nu poate fi promovată decât de persoanele indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art.488¹ alin 2 C.p.p. (încheierea din 25.10.2022, pronunţată în dosarul nr. 5653/189/2022 al Judecătoriei Bârlad – contestator Haba Lucian) Opinia autorului întrebării este în sensul că o atare contestație poate fi formulată numai de persoanele indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art.488¹ alin 2 C.p.p.
În opinia INM, soluția în sensul că numai suspectul și inculpatul au dreptul de recurge la contestație, nu și altă persoană, care nu a fost pusă sub acuzare, este de plano corectă. În aplicarea acestei soluții însă nu se poate pierde din vedere că noțiunea de acuzat (corespunzătoare celei de suspect) are un sens autonom în jurisprudența CEDO. În măsura în care urmărirea penală se desfășoară in rem în ciuda unor proceduri care, în concret ar avea semnificația unei puneri sub acuzație în sensul Convenției, persoanei vizate de aceste proceduri (suspectului de facto) i se recunoaște dreptul la soluționarea acuzației într-un termen rezonabil, așadar și pe acela de a uza de contestația privind durata urmăririi penale.
Partajează acest conținut:
