Admisibilitatea contestației declarate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată încuviințează inculpatului depășirea temporară a limitei teritoriale | Practică neunitară

În cadrul întâlnirii președinților șefi de secție din cadrul ÎCCJ și Curților de Apel, București 15-16 noiembrie 2023, s-a pus problema admisibilității contestației declarate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de drepturi și libertăți/judecătorul de cameră preliminară/instanța de judecată încuviințează inculpatului depășirea temporară a limitei teritoriale fixate în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar. 

În opinia INM, contestația formulată împotriva încheierii prin care  judecătorul de drepturi și libertăți/judecătorul de cameră preliminară/instanța de judecată încuviințează inculpatului depășirea temporară a limitei teritoriale fixate în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar este admisibilă.

În acest sens, potrivit art. 215 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală, organul judiciar care a dispus măsura preventivă a controlului judiciar, poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte obligația de a nu depăși o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia.

Atunci când măsura controlului judiciar este dispusă de judecătorul de camera preliminară sau de instanța de judecată ori, dispusă fiind de către procuror sau judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale, este menținută în procedura de camera preliminară sau în cursul judecății, organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza poate încuviința inculpatului depășirea limitei teritoriale fixate.

Temeiul de drept în baza căruia cererea formulată de inculpat poate fi admisă este reprezentat chiar de dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală, precitat. 

Într-adevăr, procedând astfel, judecătorul de camera preliminară sau, după caz, instanța de judecată nu dispune înlocuirea obligațiilor dispuse inițial inculpatului și nici încetarea acestora, astfel încât controlul judiciar nu este modificat prin încheiere ce poate fi contestată în condițiile art. 205 și, respectiv, art. 206, potrivit art. 215 alin. (9) rap. la art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală.

Cu toate acestea, procedând astfel, judecătorul de camera preliminară sau, după caz, instanța de judecată dispune asupra măsurii preventive a controlului judiciar, făcând aplicabile aceleași dispoziții referitoare la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare (art. 205 din Codul de procedură penală), respectiv, la calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății (art. 206 din Codul de procedură penală), cale de atac care este contestația.

Participanții la întâlnire au agreat, în majoritate, opinia INM referitoare la admisibilitatea căii de atac în discuție. Cu toate acestea, în dezbateri, s-a arătat că cererea de încuviințare a depășirii limitei teritoriale fixate în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar poate fi privită și ca o cerere de modificare a controlului judiciar, fiind aplicabile dispozițiile art. 215 alin. (9) rap. la art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, potrivit cărora încheierea pronunțată poate fi contestată. 

În cadrul opiniei agreate în minoritate, s-au arătat în dezbateri și următoarele: căile de atac sunt expres prevăzute de lege; dispozițiile art. 215 alin. (9) rap. la art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile în cazul cererii de încuviințare a depășirii temporare a limitei teritoriale fixate în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, pentru că nu presupune o modificare a acestuia din urmă; totodată, procedând astfel, judecătorul de camera preliminară sau, după caz, instanța de judecată, nu dispune asupra măsurii preventive a controlului judiciar, dispozițiile art. 205 și 206 din Codul de procedură penală nefiind nici ele aplicabile; pentru a distinge cu privire la situațiile în care organul judiciar dispune asupra măsurilor preventive, trebuie să se aibă în vedere soluțiile la care aceleași dispoziții legale se referă – luarea/menținerea/încetarea de drept/revocarea/înlocuirea măsurii.