Admisibilitatea apelului incident formulat de către debitorul căruia i s-a admis contestaţia la executare

Titlul problemei de drept: Admisibilitatea apelului incident formulat de către debitorul căruia i s-a admis contestaţia la executare în considerarea unuia dintre motivele invocate, apreciindu-se de către prima instanță că nu se mai impune analiza celorlalte motive, creditorul formulând apel principal prin care a criticat doar soluţia asupra motivului de contestaţie la executare căruia i s-a dat eficiență.

• Materia: civil
• Subcategoria: executare silită
• Obiect ECRIS: contestație la executare
• Acte normative incidente: art. 472 C. proc. civ.
• Cuvinte cheie: apel incident; contestație la executare

Opinia Institutului Național al Magistraturii:

În conformitate cu art. 472 alin. (1) C. proc. civ.: „(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe”.

Potrivit art. 477 alin. (1) C. proc. civ.: „Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”.

Având ca premisă art. 472 alin. (1) C. proc. civ, dispoziție legală anterior reprodusă, rezultă că admisibilitatea apelului incident este subsumată cerinței ca prin intermediul său să se tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

O atare condiție este îndeplinită atât în cazul în care pe calea apelului incident se urmărește reconsiderarea jurisdicțională a dispozitivului sentinței, dar și atunci când soluția atacată este încorporată considerentelor hotărârii. Această din urmă ipoteză se verifică și în contextul prezentei probleme de practică neunitară, când pe calea apelului incident se critică de către debitor soluția primei instanțe de a nu mai fi supus verificărilor sale unele dintre motivele de contestație la executare – întrucât a admis cererea în considerarea altui motiv de nelegalitate a executării silite –. Drept urmare, apelul incident, prin prisma condiției aici analizate, apare ca fiind admisibil.

În absența formulării unui apel incident, instanța de control judiciar nu ar putea, în virtutea caracterului devolutiv al apelului principal – prin care s-a criticat doar soluţia asupra motivului de contestaţie la executare căruia i s-a dat eficiență – să se pronunțe și asupra motivelor de contestație la executare neanalizate de către prima instanță.

Caracterul devolutiv al apelului este circumstanțiat prin motivele invocate în susținerea acestuia, iar instanța de apel este datoare să verifice calea de atac în limitele astfel conturate – așa cum rezultă din cuprinsul art. 477 alin. (1) C. proc. civ. -, fiind astfel exclusă analiza motivelor de contestație la executare neanalizate de către prima instanță, în absența vreunei critici care să vizeze nemijlocit refuzul primei instanțe de a se pronunța asupra lor.

În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul admisibilității apelului incident formulat de către debitorul căruia i s-a admis contestaţia la executare în considerarea unuia dintre motivele invocate, apreciindu-se de către prima instanță că nu se mai impune analiza celorlalte motive, creditorul formulând apel principal prin care a criticat doar soluţia asupra motivului de contestaţie la executare căruia i s-a dat eficiență.

În unanimitate, participanții au decis reluarea discuțiilor în privința acestei probleme cu ocazia viitoarei întâlniri, întrucât soluționarea sa implică exprimarea votului asupra a trei chestiuni distincte de practică neunitară, ce vor fi, de asemenea, inserate în punctajul de discuții:

• soluția instanței de apel în ipoteza în care prima instanță a analizat doar unul dintre motivele de nelegalitate invocate de către contestator în cadrul contestației la executare, pe care l-a găsit întemeiat, admițând, pe cale de consecință, contestația la executare, iar apelul, promovat de către intimat, vizează caracterul nelegal al soluției primei instanțe raportat la motivul de nelegalitate respectiv, motiv de nelegalitate pe care instanța de apel îl apreciază a fi neîntemeiat;
• admisibilitatea apelului incident împotriva considerentelor hotărârii primei instanțe;
• existența sau nu a cerinței de admisibilitate a apelului incident constând în necesitatea unei legături/identități în privința dispoziției din hotărârea primei instanțe atacate prin apelul incident cu cea atacată prin apelul principal.

Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.