Acțiuni pentru ajutoarele salariale ale militarilor, polițiștilor și funcționarilor cu statut special la trecerea în rezervă sau în retragere

Titlul problemei de drept: acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, întemeiul art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, după pronunţarea deciziei nr.5/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii (Curtea de Apel Suceava/Tribunalul Botoşani)

• Materia: drept administrativ și fiscal
• Subcategoria: alte tipuri de cauze
• Obiect Ecris: 4839, drepturi băneşti
• Act normativ incident: art. 20 din anexa nr.VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; Decizia ÎCCJ nr. 5/2018 (RIL)
• Cuvinte-cheie: cadre militare, drepturi bănești

5.1 Practica judiciară

Judecătorii din cadrul Tribunalului Botoşani au apreciat că decizia amintită nu a lămurit efectele abrogării dreptului prin intrarea în vigoare a noii legi a salarizării, Legea-cadru nr. 153/2017, care nu a mai prevăzut acest drept; de aceea, au apreciat în mod diferit asupra admisibilităţii şi asupra caracterului fondat/nefondat al acestui tip de acţiune.

Într-o primă opinie, s-a apreciat că aceste acţiuni sunt nefondate.

Această opinie este motivată pe considerentele Deciziei nr.5/2018 din care rezultă că, în condiţiile în care exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale şi derogatorii, începând cu anul 2011 şi până în anul 2017, inclusiv, aspect recunoscut de jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale, se apreciază că nu poate fi vorba nici de o speranţă legitimă de valorificare efectivă a acestor drepturi, concluzie ce se consolidează în contextul abrogării Legii-cadru nr. 284/2010 prin Legea nr.153/2017, care nu mai stabileşte asemenea drepturi, art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare recunoscând posibilitatea abrogării chiar şi în cazul normelor suspendate (pct. 95-96 din motivarea deciziei).

De asemenea, în cadrul acestei opinii s-a apreciat că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările şi completările ulterioare (,,Art. 11 (1), în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”) nu se aplică dreptului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, abrogat prin Legea-cadru nr. 153/2017. De altfel, se apreciază că art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2017 nu face nicio trimitere la art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, ci doar menţiunea cu caracter generic, echivoc: ”ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”.

Într-o altă opinie, s-a apreciat că aceste acţiuni sunt prematur introduse, având în vedere că art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2017 prelungeşte suspendarea dreptului dincolo de abrogarea acestuia.

Nu se poate aprecia asupra caracterului nefondat al acestui tip de acţiune, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în mod constant că dispoziţiile de suspendare a aplicabilităţii art. 20 din Legea nr. 284/2010 a fost vizat numai exerciţiul dreptului de acordare a ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, iar nu însăşi existenţa acestui drept.

În cadrul acestei opinii,s-a considerat că art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2017 face trimitere expresă la ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Aceste drepturi nu mai sunt prevăzute într-un alt act normativ pentru a considera că se exclud din câmpul de aplicare a art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2017 tocmai cele prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr.284/2010. Intenţia legiuitorului de a suspenda aplicarea unui drept abrogat ţine de constituţionalitatea art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2017, aspect asupra căruia numai Curtea Constituţională a României urmează a se pronunţa.

5.2 Opinia referentului

Nu a fost exprimată.

5.3 Opinia formatorului INM

Prin Decizia nr. 20/20.05.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 704/117/2018, cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobatăcu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare şi stabilirea “modalităţii în care mai pot fi considerate suspendate ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, ulterior datei de 1 iulie 2017, dată la care au fost abrogate aceste drepturi prin Legea-cadru nr. 153/2017”.

În esență, respingerea s-a datorat împrejurării că problema de drept ce face obiectul cererii nu este nici nouă și nici nu prezintă un grad de dificultate suficientde ridicat pentru a declanșa procedura de unificare a hotărârii prealabile. În considerentele deciziei este enumerată practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a analizat problematica suspendării acordării unor drepturi salariale și este arătat că problema suspendării unor drepturi prevăzute într-o lege abrogată nu se pune (întrebarea conține chiar o contradicție; a se vedea paragraful 72).

Așa fiind, propunem următorul răspuns:

Se ia act că problema de drept ridicată de Tribunalul Botoșani este lămurită în cuprinsul Deciziei nr. 20/20.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

5.4 Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ

În sensul opiniei exprimate de formatorul INM.

5.5 Opinii exprimate de participanții la întâlnire (ora 3:17 minute inregistrarea I)

În unanimitate, a fost agreată opinia formatorului INM.

Această temă de drept este cuprinsă în minuta întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, care a avut loc în perioada 17-18 octombrie 2019, la Curtea de Apel Craiova.