În România, sistemul sancțiunilor aplicate minorilor aflați în conflict cu legea trece printr-o schimbare importantă. După ani în care măsurile educative neprivative de libertate – precum supravegherea, asistarea zilnică sau stagiile de formare civică – s-au dovedit insuficiente, parlamentarii propun prelungirea acestora. Motivul? Actualele perioade sunt prea scurte pentru a produce o schimbare reală și pentru a le oferi consilierilor de probațiune timpul necesar unei intervenții eficiente.
Inițiatorii proiectului atrag atenția că, în prezent, consilierii de probațiune se confruntă cu o misiune aproape imposibilă. Ei ar trebui să supravegheze parcursul educațional și terapeutic al minorilor, să intervină atunci când apar derapaje și, în același timp, să se asigure că reintegrarea în comunitate este una durabilă. În realitate însă, perioadele scurte de aplicare a măsurilor îi obligă mai degrabă să bifeze formalități, decât să construiască un proces solid de recuperare.
„Nu putem vorbi despre reeducare dacă timpul alocat este insuficient. Minorii nu au nevoie doar de reguli impuse pe termen scurt, ci de programe susținute, care să le ofere o șansă reală de a-și schimba comportamentul”, subliniază inițiatorii legii.
Modificările propuse de Parlament cresc substanțial limitele de aplicare pentru toate măsurile educative neprivative de libertate:
- Stagiul de formare civică ar putea dura 6 luni, în loc de 4 luni.
- Măsura supravegherii s-ar putea întinde pe o perioadă între 4 luni și 1 an, față de intervalul actual de 2–6 luni.
- Consemnarea în weekend s-ar aplica între 8 și 24 de săptămâni, nu între 4–12 săptămâni ca până acum.
- Asistarea zilnică ar fi dispusă între 6 luni și 1 an, comparativ cu 3–6 luni.
Aceste schimbări oferă nu doar o durată mai mare de lucru, ci și o șansă reală ca intervențiile să fie planificate riguros, monitorizate pas cu pas și evaluate obiectiv.
Chiar și cu aceste extinderi, România continuă să aibă unul dintre cele mai blânde sisteme penale pentru minori din Europa. În multe alte țări, măsurile educative durează mai mult, sunt mai complexe și includ programe obligatorii de calificare profesională sau terapie intensivă.
Parlamentarii români recunosc acest decalaj, dar insistă că un prim pas trebuie făcut. „Programele actuale sunt prea scurte ca să schimbe ceva în mod real. Pentru ca un tânăr să își găsească o meserie sau să înțeleagă consecințele faptelor sale, are nevoie de timp, nu de măsuri aplicate doar pe hârtie”, spun aceștia.
În fond, scopul legii nu este pedepsirea, ci recuperarea. Adolescenții care ajung în fața instanței sunt, de cele mai multe ori, „minori greu de educat”, crescuți în medii dezavantajate sau lipsiți de repere solide. Pentru ei, o intervenție fermă și de durată poate face diferența dintre recidivă și reintegrare.
Noua inițiativă legislativă își propune exact acest lucru: să transforme sancțiunile din simple formalități în instrumente reale de schimbare. Rămâne de văzut, însă, dacă sistemul românesc are resursele necesare pentru a pune în practică aceste măsuri și pentru a oferi minorilor nu doar o corecție temporară, ci o șansă autentică la un nou început.
Partajează acest conținut:
