Într-o ședință publică desfășurată în data de 17 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 393, o hotărâre prealabilă cu un impact semnificativ asupra modului în care sunt soluționate litigiile privind compensațiile financiare acordate victimelor infracțiunilor.
Prin această decizie, instanța supremă a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția civilă, într-un dosar aflat pe rolul acesteia (nr. 589/99/2025), clarificând un aspect procedural care, până în prezent, generase interpretări divergente la nivelul curților de apel din țară.
În esență, ÎCCJ a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, completul de judecată din cadrul curţii de apel, ce soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, este format tot din judecători specializaţi în materie penală.
Legea nr. 211/2004 instituie un sistem de sprijin material pentru victimele unor infracțiuni grave, acordându-le posibilitatea de a solicita compensații financiare de la stat, în situația în care autorii faptelor nu pot fi identificați ori nu pot acoperi prejudiciile.
Partajează acest conținut:
