Declarația 230 este instrumentul fiscal prin care persoanele fizice pot decide ca o parte din impozitul pe venit deja datorat statului să fie direcționată către o cauză aleasă de ele. Mecanismul nu presupune costuri suplimentare pentru contribuabil și nu afectează suma de bani primită sau plătită către stat, ci doar destinația unei fracțiuni din impozitul anual. Potrivit ANAF, acest formular se adresează exclusiv contribuabililor ale căror venituri au fost impozitate prin reținere la sursă și care nu au obligația depunerii Declarației Unice.
În practică, Declarația 230 este destinată persoanelor fizice care, în cursul anului fiscal 2025, au obținut venituri din salarii și venituri asimilate salariilor, din pensii sau din alte surse pentru care impozitul pe venit a fost calculat, reținut și virat direct de plătitor. Consultantul de business Adrian Ghencea a explicat pentru Adevărul că delimitarea față de Declarația Unică este esențială din punct de vedere fiscal: contribuabilii care au venituri pentru care sunt obligați să depună Declarația Unică nu folosesc formularul 230, redirecționarea impozitului realizându-se direct în cadrul declarației 212.
Din punct de vedere legal, legislația fiscală oferă două opțiuni de redirecționare. În forma standard, contribuabilul poate direcționa 2% din impozitul anual pe venit. În situația în care entitatea aleasă este acreditată pentru furnizarea de servicii sociale și este înscrisă în registrul special gestionat de ANAF, procentul poate ajunge până la 3,5%. Un aspect important este faptul că suma efectivă nu trebuie calculată de contribuabil, întrucât acest calcul este realizat automat de autoritatea fiscală, pe baza impozitului anual datorat.
Redirecționarea poate fi făcută exclusiv către organizații neguvernamentale, asociații, fundații, unități de cult sau alte entități nonprofit care sunt înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Dacă organizația indicată în formular nu figurează în acest registru la momentul procesării declarației, cererea este respinsă, iar suma rămâne integral la bugetul de stat, fără posibilitatea reorientării ulterioare pentru același an fiscal.
Formularul 230 este structurat în trei părți, concepute pentru a asigura identificarea corectă a contribuabilului și a beneficiarului. Prima secțiune este dedicată datelor de identificare ale persoanei fizice și cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal și adresa de domiciliu, alături de date de contact, precum telefonul sau adresa de e-mail, care au caracter opțional. În cea de-a doua secțiune sunt completate informațiile referitoare la entitatea beneficiară, respectiv denumirea completă, codul de identificare fiscală și, opțional, contul bancar IBAN. Tot aici contribuabilul își exprimă opțiunea privind procentul redirecționat și poate decide dacă direcționarea se aplică doar pentru anul fiscal 2025 sau pentru o perioadă de doi ani consecutivi, în măsura în care entitatea acceptă această opțiune. Ultima secțiune este rezervată semnăturii, care poate fi olografă, în cazul depunerii în format fizic, sau electronică, în cazul transmiterii online.
Depunerea Declarației 230 se poate face fie online, prin intermediul Spațiului Privat Virtual, fie fizic, la registratura unității fiscale competente, ori prin poștă, cu confirmare de primire. Termenul-limită de depunere este 25 mai 2026, dată până la care trebuie transmise atât Declarația 230, cât și Declarația Unică, acolo unde situația fiscală a contribuabilului impune acest lucru.
Virarea efectivă a sumelor către entitățile beneficiare nu este realizată de contribuabil, ci de ANAF, după centralizarea și verificarea tuturor declarațiilor depuse. De regulă, aceste plăți sunt efectuate în a doua parte a anului 2026. În acest fel, Declarația 230 rămâne un mecanism fiscal simplu, dar cu impact concret, prin care contribuabilii pot transforma o parte din impozitul datorat statului într-un sprijin direct pentru organizații și cauze de interes public.
Partajează acest conținut:
